viață de șantier


lucrez de câteva zile. nu cu spor, dar am început ușurel. azi am primul șantier, livrez cele necesare. la poartă altă echipă cu altă poveste de șantier. urc treptele anevoios. doar gândul vacanței trecute mă animă. de când m-am întors trec printr-o depresie post-vacanță. fac câteva drumuri cu sculele și materialele din dubă. ”auzi șefu’?” mi se adresează unul dintre mucaliții de la poartă. continuă cum pun ochii pe el ”ai de lucru?” ”da, am destul!” ”nu aș prea spune asta la cum îți cresc buruienile pe dubă!” zile el râzând. ceilalți îi țin isonul și îmi arată o plantă mică răsărită prin tocul ușii din dreapta. nu-i merge prea bine aici, dar se zbate să rămână în viață. trafic, zguduieli, te miri ce șocuri, rădăcini fierte de căldura soarelui și a tablei, furtuni puternice ce se scurg prin rostul ușii. bașca, mai râd și ăștia de ea și de mine. ”nu vreau să mă bag, dar sefu’ mai dă-i o apă mașinii din când în când!” broscoii orăcăie mai abitir. ”da, ai dreptate! tu vezi mizerie, eu îți spun că există speranță!”

  • Black Facebook Icon
  • Black Instagram Icon

​© 2020 crizoteca