supermarket


Azi, la supermarket, nu am mai fost din 2 aprilie, a trecut o vreme bună, cămara s-a golit, făina pentru pâine s-a dus, drojdie mai avem, dar mno... era cazul. Îmi fac curaj și mă prezint la coada din fața magazinului la 07:30 dimineața, vreo 10 coșuri însoțite de bipezi, la fel de curajoși, în fața mea. Toată lumea politicoasă, mascații respectând traseul acelei linii imaginare trasate prin parcare și clipitul din ochi complice al agentului de pază. BLINK, mai intră un domn, BLINK, intră și doamna din fața mea, BLINK, împing coșul cu hotărâre spre gondolele încărcate de calorii.


Nu mă grăbesc, durează până încarc coșul cu liniuțele scrise pe A4-ul primit acasă. Știți cum e, aia de aici, aia de acolo, ai uitat de aia, te întorci, mergi mai încolo, îți cad ochii pe altceva, te mai învârți prin spațiu, realizezi că ai greșit și tot așa, o iei de la capăt, ești din nou la intrare și parcă nu ai luat nimic și trebuie să o iei de la început. Nu mai pot, deja e greu, nu-l mai împing, îl parchez în fața gondolei cu sticle tari, vodcă, tequila, chestii transparente, cristaline, peste 40%. Când mă întorc, un cetățean pe la 65 de ani, de-o statură cu mine, dar mai rotund și grizonat, studia oferta printre zăbrelele coșului parcat în față. Nu mă pot opri să nu-l dojenesc, comunicarea îmi lipsește.

- Tataie, când Werner o zis că puteți ieși la magazin de dimineață, nu cred că s-o referit la doftoriile astea pentru creier și draci. Ia și matale un măr, o tomată, ceva să-ți meargă bine la sănătate în vremurile astea!

Ridică ochii, nu percepe ironia, îi văd acreala pe față, șuieră mut ceva printre dinți, se întoarce și pleacă. Încrâncenat, dar drept, fără cocoașă, o ia revoltat spre case. Ce să fac?

Zâmbesc, atât pot să fac, încerc să-mi maschez gluma răutăcioasă scăpată pe gură. Până la urmă e mai ușor să fac asta, decât să stau acru și să mă burzuluiesc la oameni. Este opțiunea fiecăruia cum vrea să se izoleze de restul, probabil că mulți au făcut-o înainte de covidofobia curentă.

Ceapă nu iau, azi am hotărât să le scot pe primele din pământ. Sunt frumoase și mi se par că se potrivesc nouă ca națiune, și dulce, și pișcătoare, și colorată, și murdară, și urâcioasă câteodată.

„Trei culori cunosc pe lume, Amintind de-un brav popor, Ce-i viteaz, cu vechi renume, De ceapă mâncător.” :)

  • Black Facebook Icon
  • Black Instagram Icon

​© 2020 crizoteca