Stein!

Actualizată în: 9 Ian. 2019


”cum te cheamă?” ”Stein! Stein! Stein! Stein! Stein! Stein!...” repetă omulețul de 2 ani în timp ce aleargă pe aleea pietruită. la vreo 20 de metri mai încolo fetițele noastre se joacă cu sora lui. comunică. ea în daneză, ele în română. se înțeleg sau par că se înțeleg. am ajuns aseară târziu. după o săptămână în Napoli și împrejurimi, coama asta de deal din Toscana cu viile ce o înconjoară pare un fel de Paradis acustic și vizual. am dat blocurile înghesuite pe chiparoși și toate pârțâitoarele cu ardere internă pe mierle și alte păsărele. viața la țară cu infinite superlative și vecini pe celălalt deal. roboțelul Stein reapare în scenă urmărit de data asta de goanga mea. ”cum ti’ cheamă? cum ti’ cheamă?...” ”Stein, Stein, Stein, Stein, Stein,...” răspunde el în continuu și se ascunde după o tufă. sorb o gură din cafea și mă pierd în peisajul din fața ochilor. tot nu reușesc să prind frecvența locului asemenea unui aparat de radio vechi, depășit tehnic și moral. Necuratu’ mă împinge să scot mobilul din buzunar. verific știrile. ”justiție” și toți termenii înrudiți se repetă în fiecare rând, paragraf, articol, pagină web. aproape instant scrâșnesc dinții și înjur... mă uit la copii. zâmbesc din nou. mă întorc în Paradisul meu efemer, unde Stein și goanga mea miros florile și aleargă după fluturi. aceasta este normalitatea după care tânjesc.

  • Black Facebook Icon
  • Black Instagram Icon

​© 2020 crizoteca