refren


”This time I'm 'a let it all come out This time I'm 'a stand up and shout I'm 'a do things my way It's my way My way, or the highway Some day you'll see things my way Cause you…”

Ascult pentru a n-oară acest refren, doar în seara asta de a fost de vreo 2-3 ori pe la urechile mele. La fel și băiatul ăsta, care vine din când cu o replică inteligentă la orice discutăm aici la bar. Se mai uită și la mine frumosul, cred că îmi face ochiade, poate mă înșel... și totuși, îmi tot cere părerea în seara asta. Cine știe? Ca toți băieții vrea ceva, nu știe poate ce și cum, dar vrea înainte.

Acum sunt bine, am tras 3 cocktailuri, cât am ascultat-o pe Magda. O întreagă telenovelă despre el, mă-sa, mama lui, nu a ei, despre indiferența lui, noul iubit, al nu știu câtelea de când o cunosc eu; clar nemulțumire pe linie, pe toată linia de aici de la tejghea până în altarul bisericii visat de ea și de mă-sa, mama ei. Aș fi întrerupt-o, dar nu am avut oportunitatea, pe când trăgeam aer în piept, parcă o lua mai abitir la vale, în nebuloasa pretențiilor emoționale nesatisfăcute de tânărul flăcău. Pentru mine nu are față, dar cred că are un handicap emoțional, nu are lacrimi, nervi și sentimente, dacă rezistă cu nevrotica asta. Nu am mai putut și mi-am comandat ceva cu dublu vodcă. După ce m-a încărcat de nervi și nefericire, a plecat să-i scoată inima mizerabilului, care o nesocotește și nu pune accent pe nevoile și trăirile ei... norocul meu, dragostea lui, așa cred că s-ar traduce întâlnirea lor ce avea să se întâmple în altă locație din centrul orașului. Pfff, isterică!

”Fumezi?” mă chestionează frumosul care mă tot fixa. ”Da, dar nu acum. tu?” ”Eu da, de asta te întrebam. Am un cui? Vrei?” ”Păi... mă întrebai de țigări, nu de cui. Vreau! Cu siguranță vreau, am nevoie de unul!”

Ohhh, ce bun este! Să-l simți atât de aproape și cald. Cum se zbate în tine și îți calmează toate spasmele musculare, cum te năucește și liniștește. Aroma dulceagă a fumului m-a atras dintotdeauna, asemenea unei vitrine de cofetărie cu dulciurile puternic iluminate. Trag cu poftă din cui și mă prefac că ascult povestea lui interesantă.

”De unde îl ai?” ”Ca toată lumea, de la prietenul unui prieten, care nu are nume, samd.” ”Bine, am înțeles! Să-i spui lu măsa că are băiat de nota 10, care deși și-o fi ratat școala și nu a ajuns chirurg sau preot, face sute, poate mii de oameni fericiți în aproape fiecare lună, vânzând iarbă cunoscuților!”

Râde cu poftă și mă poftește înăuntru. Îmi pare rău că m-am întors, dau din nou de Magda, disperata mă-sii, dar de data asta însoțită de băiet, Răzvan pe numele său. Este delicat și liniștit, nu știu ce caută cu scorpia asta.

”M-am gândit că te-am lăsat aici, așa fără companie... mi-a părut rău și i-am propus lui Eric să mai stăm un pic cu tine prin oraș, să te înveselim, pari așa de.. mai bine să îți ținem de urât! Cu ocazia asta vă introduc și pe voi...” și îmi trage cu ochiul conspirativ.

Asta da confesiune, i s-a făcut milă de mine. Comand a 4-a băutură și un shot să-mi înmoi dracii și nervii. O las să trăncănească și să bată câmpii. El stă la picior și privește ba tavanul, ba ringul de dans, unde nu are voie de capul lui, ci doar cu diva asta frustrată.

***

”Au plecat? Ai scăpat?” mă întreabă frumosul. ”Da, s-au dus... nu știu cum o suportă?!”

Dă din cap aprobator în timp ce se joacă cu falangele mele ce se odihnesc pe tejghea. Prinde curaj, mă fixează, mă trage de barbă și mă sărută. Ce să înțeleg din asta? Refrenul acela este din nou pe fundal... ”Some day you'll see things my way / Cause you…”

  • Black Facebook Icon
  • Black Instagram Icon

​© 2020 crizoteca