rațe, țânțari & frunte

Actualizată în: 9 Ian. 2019


dau la pedale de 10 minute. am bifat deja motivul ieșirii în oraș, compania, povestea, cafeaua. pedalatul mă poartă prin zona pietonală a orașului. bulevardul Eroilor, piața Unirii, piața... stop. opresc. o cunoștință. zâmbim, ne pupăm, salutăm familiile, înjurăm conducătorii, visăm la concedii, ne promitem o cafea împreună... reiau pedalatul. piața Unirii, piața Muzeului, Parcul Mare, stadionul pe stânga, Someșul pe dreapta. pe trotuar capetele pătrate manipulează și instalează segmente metalice de gard, blocând accesul pe trotuar. ”păi șefu’, ce faci? noi pe unde trecem?” ”este eveniment! roată!” orăcăie broscoiul la mine. ”așa, și?... de ce nu ați deviat accesul mai în față? dacă eram cu un cărucior ce făceam? o luăm pe linia de tramvai?” dau bubele pe el de nervi. ”du-te roată!” strigă la mine. ”dar ce ai omule, nu ai învățat să înjuri? nu ține în tine!” dacă l-am rugat, nu se mai abține. mă înjură el și șoferul care mă evită în timp ce mă strecor pe lângă gardul metalic. dezaprob și dau din umeri. pedalez. alung gândurile negre. pe dreapta podul Garibaldi, care supraveghează toți bolovanii din amonte și aval. urmez pista bicicliștilor. aștept la semafor. în fața roții mele un gândac maro, lunguieț, de mărimea unei unghii. se luptă să iasă din rostul adâncit al bordurilor prefabricate din beton. îi ia secunde bune, dar reușește până la urmă. ajuns la suprafață își deschide aripile. oare încotro zboară? nicăieri vine răspunsul străzii. puștiul bondoc, aflat în stânga mea, îl zdrobește cu talpa tenisului. încerc să înțeleg gestul. are vreo 9-10 ani. ”crezi că îți sărea în gât?” ”păi, era la mine pe umăr. l-am lovit și a ajuns acolo, jos. dacă mă mușca de ureche?” ”ce crezi că ai fi pățit?” ”nu știu, ce crezi?” ”cred că ți-ar mai fi crescut o ureche!” ”unde?” ”pe frunte, cred că... ai destul loc acolo!” îl las în urmă în timp ce își privea talpa și crima comisă. scap de mașini. sunt pe pista de pe faleza Someșului. câțiva bicicliști, părinți cu cărucioare, pensionari la umbră, căței la plimbare și sălciile bătrâne. mă opresc pentru poze. 2 adulți se întrețin, fiecare își laudă pudelul. din vorbele lor deduc că sunt aproape la fel de buni și înțelegători ca oamenii, doar că nu câștigă la loto. pe partea opusă a râului lumea se delectează la soare, câțiva ”flăcăi” de vreo 60-70 de ani fiind chiar gălăgioși. bine măcar că nu bat mingea pe plaja Primăriei. în rest doar zgomotul apei și strigătele unor copii și păsări isterice. ... acum stau cu o compresă pe braț. m-a înțepat o albinuță în bălăriile de pe malul Canalului Morii, când făceam poze unei rațe cu boboci. mă mănâncă teribil. din când în când mă studiez în oglindă. vreau să verific dacă nu-mi crește urechea aia pe frunte... are unde!

  • Black Facebook Icon
  • Black Instagram Icon

​© 2020 crizoteca