parcare


azi m-am certat cu un ”umflat” la supermarket, fiindcă parcase pe locul ”Mama și copilul” evident fără să aibă copil / copii după el. mi-a sărit țandăra când l-am văzut cât de grobian era și lipsit de orice urmă de bun-simț. o ținea întruna cu drepturile lui de frustrat obez... și da, îmi permit să-l fac ”umflat”, nici eu nu sunt un slăbănog și știu ce înseamnă kilele în plus de pe burtă și șolduri, care mă protejează asemenea unei bariere de corali de frig și foame. dar asta este altă discuție... era vorba despre cei 20-50 metri extra pe care ar fi trebuit să-i parcurgă în plus împingând un coș pe roți.


...


mai târziu mă întâlnesc cu părintele de la biserică. vădit emoționat îmi mângâie copiii pe cap și-mi spune să mă bucur de ei și de sănătatea lor. venea de la spital unde botezase un copil nou-născut cu o mulțime de probleme de sănătate. tind să-i dau dreptate, este duminică, ar trebui să mă abțin de la a împărți dreptatea prin parcări... cred în continuare că ar trebui să zâmbim mai mult, să vorbim unii cu alții, să-i respectăm pe cei din jur și să spunem ce avem de spus celorlalți într-o manieră civilizată.


(poza este din arhiva personală)

  • Black Facebook Icon
  • Black Instagram Icon

​© 2020 crizoteca