obiectivul foto


Lumea mea este una mică. Mă tot opintesc eu să o fac mai mare, să o deschid, să o lărgesc atât pentru mine, cât și pentru copii, dar în final rămâne mică, cu un grad de rutină mediu, câteva vacanțe și fețe care apar periodic în ziua X la minutul Y pentru o scurtă interpretare. Cam atât...


- Copile te-ai întors? se aude vocea în difuzor. - Da, azi-noapte, greu, dar am reușit. - No bun! Am făcut curățenie în cămara, am nevoie de spațiu. - Pentru? - Lasă asta, vezi tu că am găsit un aparat foto vechi, nu știu dacă poți face ceva cu el. E pe bucăți, dar sticla, lentila pare bună. - Dar se desface? E separată? - Nu știu, ți-l dau să te lămurești. - Păi nu ți-l trebuie? - Stă de mai bine de 20 de ani aici pe polița asta și de mers nu mere. E cu film. - Păi hai încoace. Poți? Te lasă? și râd mișelește. - Vin, hai că vin!


După mai puțin de 10 minute îmi pune în brațe o pungă neagră prăfuită și învechită cu un conținut la fel de antichizat. Răstorn încet punga pe masă și apuc obiectivul foto de care mai era atașat o parte din corpul aparatului. Este un Zenit vechi cu film, irecuperabil după mine, dar obiectivul manual de 58 MM arată bine, lentilele nu sunt zgâriate. În câteva minute de meșterit și cu ajutorul unui adaptor îl montez pe DSLR-ul meu. Trec pe M (modul manual), diafragma rămâne blocată pe 2, ISO-ul între 200 și 1600, iar timpul de expunere la 1/60. Caut o țintă, dar am nevoie de un pic de spațiu să mă mișc, în fața mea apărând doar mustața donatorului neomenit. Cauza e nobilă, sprijinirea fotografilor amatori, darul trebuie recompensat cumva. Scot o bere artizanală, o cană cu "La Mulți Ani!" pentru el și pe cea cu Lenin de la Kiev pentru mine. Torn, urez noroc și beau! Atât! După câteva secunde condensul începe să apară pe chelia răposatului bolșevic. Nu-l iert, vreau să-l văd că transpiră, îi acopăr din nou chelia cu conținutul următoarei beri. Pe Net găsesc un rus care rezolvă problema setării diafragmei manuale cu o șurubelniță mică, o forfecuță și un capăt de pastă de pix... simplu. Trecem în revistă poveștile din ultimele două săptămâni, schimbăm noutățile în timp ce eu testez noua configurație. Îmi place, focusează mai dificil, poate nu chiar așa de precis, dar are o profunzime de câmp care îmi place și pozele seamănă cu cele alb-negru din copilăria mea.


- Să-l stăpânești sănătos! îmi urează mustăciosul septuagenar când iese pe poartă. Gândește-te că la mine a stat în cămară vreo 30 de ani și eu l-am primit de la un general să se joace copiii cu el, să învețe să facă poze... acum e la tine, poate mai scoți și tu pe atâta din el.


Poate... după cum vă spuneam lumea mea este una mică, dar prin obiectivele acestea trec oameni, zâmbete, gesturi, emoții, străzi, orașe și universuri întregi.

  • Black Facebook Icon
  • Black Instagram Icon

​© 2020 crizoteca