la club


Mă plimb. Bat centrul dintr-o hrubă în alta. Nu știu ce mai caut la ora 2.30 dimineața... cu siguranță nu tinerețea de acum 20 de ani. Pe aia am trăit-o prin alte hrube ”selecte” fără să o irosesc. Acum folosesc umbrela pe post de toiag pentru a compensa cel puțin psihologic durerea resimțită la genunchiul accidentat. Mi-am format un ritm în seara asta, talpa și vârful umbrelei au ajuns să sincronizeze. Mă apucă râsul când mă gândesc că mă face să par mai matur, cred că ar trebui să fiu. Sau poate nu, poate că de mâine dimineață când mă trezesc. Da poate de atunci, când goangele mi se vor cățăra pe cap și își vor cere dreptul la atenție.


- Eu mă duc acasă să dorm, îmi spuse amicul meu acum 5 minute. Gata! Mi-a ajuns!


- Eu vreau să mă mai plimb o vreme, merg să îi caut pe ceilalți. Sunt pe lângă Melody în ceva birt.


Îi arăt selfie-ul primit pe telefon cu grupul vesel. Tot o hrubă, dar una veselă, ticsită de oameni petrecând. Nu-l impresionează. Nu mă mir. În seara asta am bifat setul de povești vânătorești al unor vulturi pleșuvi aflați la pensie, cu ghearele tocite și zâmbetele acrite de problemele cotidiene. După ce ne-am înmuiat mințile cu câteva pahare, am verificat berea la țap în alte 2-3 locații, pentru ca în final să ne separăm, iar noi 2 să ajungem la petrecerea trimestrială cu manele dintr-un bar de rockeri unde s-au aruncat bancnote în dușmănie și pentru dușmani... m-au asigurat că e o chestie trimestrială... probabil. Bună berea și aici. Acum tai piața pe diagonală în direcția veseliei promise de selfie. Ajung, intru în gang...


- Bună seara! Aveți brățară? mă întreabă un tânăr la capătul gangului.


- Bună dimineața! Am de dincolo, de la dușmani! De aici nu am! De unde?


- De la colegul meu, trebuie să aveți brățară, altfel nu se poate.


- Ok, unde e colegul?


- La intrarea în gang.


- Ok, dar nu a zis nimic. Plătesc, nici o problemă.


Tânărul mă urmează și mă introduce colegului său.


- Ați mai fost pe la noi? mă întreabă acesta.


- Nu! Am nevoie de CV? îl răspund în glumă.


- Nu, nu aveți nevoie, dar eram curios dacă ați mai fost pe aici, și îmi lipește brățara albă pe încheietura mâinii.


Traversez curtea minusculă. Gândesc că e ridicolă discuția și toate întrebările acestea, până când mă ajung din urmă cuvintele băiatului ”club gay”. În fața mea, la intrarea în hrubă, 2 fete de vreo 20 de anișori își aplică pupici pe buze. Zâmbesc, mă împac ușor cu imaginea asta, sunt frumoase. La nici 2 secunde își fac apariția pe casa scării 2 Adoniși ce se țin de mână. Amândoi seamănă cu Freddy Mercury, blugi mulați, tricou alb, umerii goi și o mustăcioară pe chip... mda, preferam fetele. Le fac loc, predau toiagul la garderobă și mă scufund în mrejele locației. Acolo, la fund, îmi găsesc grupul vesel, care râde cu poftă când mă vede. Toată lumea este bine-dispusă, dansează, se îmbrățișează, iubește, ciupește, dansează, râde, glumește, dansează, încearcă să-și facă loc în îmbulzeală. Totuși, nu toată locația este gay, sunt câteva oaze heterosexuale în masa asta de oameni iubăreți și voioși. Verific ecranul telefonului... ”BĂI, NU MERGE ACOLO, E UN CLUB GAY!” era avertismentul amicului meu. Prea târziu, deja beau o bere și m-am alăturat grupului vesel. După o bere și câteva melodii dansate observ că la intrarea în beci își făcuse apariția un amic mai vechi din burlăcie. Îi fac semn, se aproprie, nu ne-am văzut de ani...


- Eram în trecere și am zis să intru, am auzit că e fain aici, îmi spune el râzând.


- Știu scumpule, așa am zis și eu, și-l prind tandru de chică. Așa am zis și eu! Hai să te prezint grupului!

  • Black Facebook Icon
  • Black Instagram Icon

​© 2020 crizoteca