jurnalul din Vietnam - ziua 8

Actualizată în: 10 Ian. 2019


azi e lux! au venit cu mașina după mine, mă duc la fabrică. una dintre ele. la vreo oră de Ho Chi Minh. ne pierdem în povești. în mașina cu șofer nu am nici o emoție. chiar și pe autostradă se circulă doar cu 60-80 km/h. ajungem. angajații râd, unii mai puțin timizi se lasă fotografiați. rămân uimit de deschiderea și amabilitatea tuturor, mai ales că nu vreau să cumpăr nimic. eu încerc să construiesc o poveste, a lor. ei glumesc în continuare... nu înțeleg nimic. dar sunt molipsitori, le zâmbesc tuturor. prânzul îl luăm la marginea drumului în proximitatea fabricii. mâncare bună, servită în veselă de inox pe niște măsuțe de plastic, toate dimensionate pentru indivizi de 1,50-1,60 metri și până în 60 de kilograme. eu, cu 100 mea, sunt jupân. toată lumea se pleacă și îmi zâmbește. boier! mai fac câteva poze la fabrică și plecăm. într-o oră eram cu Lizuca la plimbare. parcă e ceva mai bine, s-a mai îndulcit traficul. vorbesc de capul meu, strada și traficul sunt exact la fel. aceeași bună dispoziție la semafor. sunt ca măgarul între oi, nu-mi dau seama dacă o fac din politețe sau așa că vezi doamne, uite arătarea, clovnul pe bicicletă. le zâmbesc înapoi, ce să fac? în București toți îi urează de bine lu măta`, ăștia sunt modești, zâmbesc, se înclină și eventual îți oferă flori. ce să înțeleg din asta? în drumul spre cazare de la parcare găsesc un australian. bem o bere împreună. lucrează în betoane. Steve. prietenul meu! ne lipim de alți 2 bucătari olandezi spre 30 de ani. sunt pe punctul de a pleca spre casă. mai au vreo 2 zile și gata. s-a terminat episodul Vietnam. au pe răboj vreo 3.000 de kilometri pe motocicletă. au plecat acum 2 luni din Hanoi și au lălăit-o până în Ho Chi Minh. prietenii mei! unul va sfârși la un restaurant de pe o plajă a Olandei, iar celălalt în Indonezia să continue aventura. o puștoaică ne tot aduce tigrii. mama ei are 3-4 măsuțe înghesuite de-a lungul aleii. vis-a-vis un salon de masaj. fetele ne tot întreabă de servicii. chef de poze. trag câteva. după 5 minute începe ocăreala. o americancă se blochează, mă ia în vizor, se rățoiește la mine și regurgitează în capul meu. ”știi că nu poți să pui un aparat foto așa în fața oamenilor?” Steve îmi dă un ghiont să o las să plece. sunt mult prea bine dispus pentru un astfel de discurs. ”nu ți-am făcut poza... te-am întrebat dacă îmi dai voie. ai spus nu, am renunțat!” ”da, dar vorbeam de principii!” ”te rog... nu am chef de asta. daca ai ceva să-mi spui, ia loc, bea o bere cu noi. dacă nu, du-te, pleacă, nu am chef de o predică!” mușchiul apare din spate. ”e vreo problemă?” ”nu, nici o problemă, discutam despre dreptul de a purta și folosi o armă în spațiul public. despre asta era vorba, cred...” trece momentul, trec și nervii. beau bere cu gheață în văgăună. la bar tot felul de caractere. cel de lângă, un tip de vreo 45 de ani, nu reușește să se hotărască dacă îi plac mai mult caucazienele sau asiaticele... nu reușește! cu cine ar putea să-și trăiască iubirea adevărată? mă uit la el ca bufnița, zâmbesc și îi sugerez să pună mâna și să decidă pe urmă. pleacă, se retrage, rămân restul caracterelor. amicul lui îmi explică că l-a cunoscut undeva mai în nord și l-a invitat în Saigon. ”ok, și?” ”este un tip bogat din Beverly Hills, care plătește 300 de dolari / noapte la un hotel de 5 stele. lasă bacșiș tuturor cameristelor ca să nu-l pârască la recepție ca ține 2 papagali în cameră. știi, hotelul nu acceptă animale. momentan călătorește prin lume / Indochina împreună cu papagalii. a venit de la peste 1.000 de kilometri, din Da Nang, cu taxiul ca să nu streseze păsările.” da, excentric, ce să zic? plătesc berea și o iau spre hotel. fetele mă abordează la o discuție. le salut politicos și îmi văd de drum. dintr-o dată cineva din spate mă trage de mâna stângă. mă întorc cu pumnul ghiulea. ”te fac fericit! hai cu mine!” îmi spune o tipă rasta cu părul lung până la fund, oxigenat parțial, la vreo 90-100 de kilograme, undeva de pe continentul negru. mă dezamorsează atât ea, cât și tabloul străzii de pe fundal. ”scumpo! nu am nevoie, sunt fericit fără tine!”



  • Black Facebook Icon
  • Black Instagram Icon

​© 2020 crizoteca