jurnalul din Vietnam - ziua 6

Actualizată în: 10 Ian. 2019



mă uit la ele de 5 minute. îmi place cea bej. are o frunză desenată pe o bulină albă – jumătate de față. trag de ea. bombăn. nu intră. XL. mai caut. dau de una roșie. XXL. repet operațiunea. intră parțial, dar parcă am 2 cuie în cap. mă enervez. găsesc una neagră cu vizieră. XXL și asta. îmi vine bine. putea fi ușor mai mare, dar e bună. am cască. mă uit la preț... cea mai scumpă de pe raft. cine ar fi spus la cât de urâtă este. frumoasele din stânga și dreapta ei au prețuri la jumătate. pffff... în spate, fata de la birou îmi citea clauzele contractuale. iau bățul și semnez hârtiile din mâna ei. ”nu doriți să citiți?” ”nu, nu văd rostul!”. plătesc. afară mă așteaptă un puști lângă motocicletă. de vârsta mea când mi-am luat permisul. și încă o dată vârsta lui de când nu m-am mai urcat pe o motocicletă. îmi prezintă pârțâitoarea. este mică, îngustă, ușoară, slab motorizată, cu rezervorul de 3L sub banchetă. culoarea neagră o mai salvează. în rest nimic special, comună. mă urc pe ea. puștiul rânjește în timp ce mă familiarizez cu ea. să-l pup și pe ăsta cu anișorii și optimismul lui. nu mai am răbdare. îl hâșâi. îi dau cheie, pornesc cu ea în jurul blocului. îmi place, nu are forță, dar are personalitate. e simplu. 4 viteze. semi-automată. fără ambreiaj. își va face treaba. poate ajung până în Hanoi cu ea. 2000 de km. cale lungă. opresc. puștiul îmi dă casca și niște corzi pentru bagaje. îi zâmbesc. îmi vine să-i trag o scatoalcă peste cap – să mă țină minte. în schimb se alege cu o bătaie prietenoasă peste umăr. se uită mirat la mine. mă frustrez din nou. ăștia nu se prea enervează. mă face să mă simt bătrân. plec. harababură. mi se pare că intră toți în mine. am vreo 5-6 km până la cazare. mi se pare extrem de obositoare toată agitația. verific oglinzile întruna. toți mă împing, mă presează, mă claxonează, mă forțează. iau calea principală. mă bazez pe memorie și o clădire înaltă din centru. mă mișc o dată cu stolul de pârțâitoare. nu văd nici un semafor. se opresc ei, mă opresc și eu. merg ei, merg și eu. claxonează unul, hop și eu apăs cu tărie butonul. frânăm și accelerăm cu toții împreună. note muzicale date de clape diferite. la semafor unii îmi zâmbesc. afișez un rânjet continuu. este mai ușor așa. sunt leoarcă. ajung la parcarea subterană de lângă hotel. fără accident! mă lepăd de ea. afară, un vânzător ambulant. trag o bere. înjur ideea și planul ăsta cretin de a călători pe o pârțâitoare. la cazare, proprietara mă aprobă îndoielnic. se uită la casca din mâna mea. încerc să par optimist. ”am permis de 20 de ani!”. încuviințează politicos...



  • Black Facebook Icon
  • Black Instagram Icon

​© 2020 crizoteca