jurnalul din Vietnam - ziua 3

Actualizată în: 10 Ian. 2019


dimineața... în jur de 11.00, cobor jos (un fel de recepție), dau salutare gazdei și ies pe trepte să mă încalț. bâjbâi cu ochii împăienjeniți de somn după teniși... aud zgomot, voci, ridic privirea. la 4 metri de mine, pe aleea din fața hotelului, un tip tranșa pulpa unui porc pe o masă de lucru improvizată din niște lăzi de bere și o tavă de inox. mă gândeam să par surprins de moment, dar direcția îmi este obturată de o mobră pârțâitoare, care se strecoară printre noi. trece, mă uit curios la tip cum măcelărea pulpa. se blochează, ascultă, și dintr-o dată cu o mișcare bruscă de ronin de-a lui Kurosawa pleznește musca ce se așezase pe halca de carne. cu vârful cuțitului îi face vânt de pe tavă și revine la tranșarea pulpei. dau din umeri, avansez 30 de metri, mă așez și comand o porție de orez cu vită. astăzi renunț la porc... ... ”da! Inna! așa o cheamă! și mai aveți una foarte frumoasă. nu-mi amintesc acum... Alexandra Stan! foarte frumoase! și cântă bine amândouă.” ”băi tu îți bați joc de mine? ești român?” nu înțelege graiul meu. repet în engleză. ”nu!” bărbatul întâlnit la tejgheaua barului mi se laudă cu un pașaport canadian. om cult! contemporan! plus / minus aceeași poveste. 45-50 de ani, aproape căsătorit de 3 ori, zice el. nu a reușit să se decidă încă. cearcănele și ridurile îi brăzdează fața direct proporțional cu anișorii. acum explora Indochina. umblat prin lume, cu pauzele de seriozitate amintite. trece un fund pe lângă noi, înghețăm în gânduri câteva secunde. continuăm discuția. părem a fi pe aceeași lungime de undă. îmi mai prezintă câțiva băieți din proximitate. care cum și de pe unde. apare V., bărbosul. toată lumea se înseninează, îl pupă, îi aduce un omagiu! ”trebuie să fie important”, gândesc cu voce. ”da, dacă vrei ceva, el te va ajuta?” ”înțeleg!” mai comandăm o bere. de gât îmi atârnă olandezul întâlnit cu o seară înainte. ”ți-am spus eu! aici vrei să fii în fiecare seară, restul nu contează!” face un rând. ascult alte povești de viață și aventuri, semantică profundă... pretind că înțeleg, dar sunt convins că nu am atins încă nivelul acela de profunzime. plutesc în continuare, mă las dus de val și aleg pe play-list-ul birtului aria toreadorului de Bizet. ochii pe mine! îi împing, îi țin deoparte de mouse și tastatură... îmi pun o bere în brațe și mă scot pe sus afară la aer. ”Liberté! Liberté! Liberté!” răcnesc din toate puterile. un francez din mulțime, sensibil la supliciul meu, cântă La Marseillaise. ”Liberté, égalité, fraternité!” rag într-una. francofilii râd. ne pupăm pe obraji. ajungem cu toții din nou la tejghea călare pe muzică și barman. mai comandăm un rând. râsete din toate părțile. o noapte normală. încheiem peste drum cu o zeamă picantă cu tăieței.



  • Black Facebook Icon
  • Black Instagram Icon

​© 2020 crizoteca