jurnalul din Vietnam - ziua 2

Actualizată în: 10 Ian. 2019


contact sol! iubesc asta! liber din nou! mi se deschid aripile, planez prin vamă. trec printre ei fără să-i văd, remarc. am un rânjet cretin pe față. iarăși pirați și taximetriști, ajung la autobuz. 3 lei pentru 45 de minute de plimbare. la 4.30 după-masă sunt pe o alee obscură în fața cazării de pe net. este curat, frigiderul plin de apă și bere. parfum! 15 dolari / noapte! lift inclus pentru nopțile grele. etajul 5! am panoramă! geamurile vecinilor și unități de aer condiționat. 333, bere locală. 333 reprezintă atât volumul cutiei în mililitri, cât și marca berii. 1-2-3, gata frigiderul. cobor jos, reclam situația și o iau la picior pe alee. la 10 metri mâncătorie locală. zeamă cu tăiței. iau bețele, extrag tăiețeii și carnea, ridic bolul și sorb zeama gălăgios. lângă mine niște occidentali, par deranjați. mă uit la ei și mă șterg cu dosul palmei. încerc să râgâi, dar nu-mi iese. le zâmbesc, plătesc, avansez. condimente aici, cafea mai încolo, altă mâncătorie, masaj, masaj, masaj, masaj, masaj, masaj, masaj, masaj! meniuri pe toate gusturile. totul la ofertă, zâmbete și decolteuri. mi se face milă de tălpile mele obosite și umflate de la zborul lung. mă opresc în capătul aleii și ne tocmim. 2 dolari de picior. zâmbetul are un diamant pe canin. comand o bere Tigru, superbă bestie. voi avea de a face cu ea în următoarele săptămâni. trag o gură, două... zâmbetul era tot acolo, masa primul picior. îi studiez diamantul și dantura. termină cu stângul, se apucă de dreptul. repetă ca magnetofonul la plenară ”body massage, body massage! upstair!” știu deja filmul. aceeași poveste, câteva meridiane mai încolo. râd. își lipește sânii de laba piciorului. pare convingătoare. o apăs pe sân. ”silicon?” nu înțelege. ”silicon?” zâmbește pe automat. îi arăt ambalajul de lângă mine. ”plastic?”. lasă zâmbetul, se atacă. ”no plastic! no baby!” și își țuguie buzele imitând alăptatul. nu mă mai pot opri din râs. ies pe strada principală Bui Vien. aici este viața, bâlciul la superlativ. v-aș povesti, dar nu ar rămâne nimic de descoperit. poze. una după alta. cadru după cadru. lumea este veselă. mă pierd în mulțime. ajung într-o intersecție. urc la etaj. alte poze. discut cu niște olandezi. oameni drăguți, îmi dau un pont. mă plimb pe stradă. scaune, măsuțe, oameni, motociclete, taxi-uri. oameni din nou. fără claxoane, doar lălăieli din boxe și accelerații. pe partea stângă dau de un coșciug sub o prelată. părea coșciug, avea un ornament sub formă de dragon deasupra. este un coșciug, mă lămurește indianul de la restaurantul de vis-a-vis. coșciugul este de 2 zile expus în fața templului minuscul. ni se alătură un mic Hemingway de pe stradă. are o carte scrisă. închinăm din nou cu mortul. dau stingerea, sunt rupt.



  • Black Facebook Icon
  • Black Instagram Icon

​© 2020 crizoteca