jurnalul din Vietnam - ziua 27 - sfârșit

Actualizată în: 10 Ian. 2019


lungile coridoare ale Otopeniului. banda de bagaje. se învârte de o vreme. mă ia somnul. nervii și bombăneala plutesc în jurul meu. aud și câțiva draci. dulcea acreală. așa e de fiecare dată când mă întorc pe Otopeni. de data asta avea ochii mari, migdalați, purtați de chipul unei brunete cu insignă și funcție românească. după o scurta răsfoire a pașaportului, urmată de o ochiadă, îmi zvârle din cot documentul oficial. organul și-a făcut datoria, m-a verificat. sunt tot eu. apare și rucsacul. arată bine. a scăpat de 3 avioane și diverși manipulanți. direcția restaurant. rezist la ”supică” și ”ciorbiță”, aleg grăsimile și carbohidrații – cârnați prăjiți pe cartofi gratinați cu murături asortate. sting totul cu o bere. mi-am luat doza. mai am încă un avion. zgribulesc pe scările avionului la îmbarcare. pilotul ne comunică: zăpadă, condiții de iarnă, degivrare... adorm. contact sol! Cluj! mă trezesc. lângă mine o piți cu bot de rață. oare câtă substanță a pompat în buzele acelea cărnoase? și pentru ce? era bucuroasă, a scăpat nealterată și de data asta. taxi! somn! mă trezesc. frig, zăpadă, sfârșit de martie... încerc să mă dumiresc după 30-35 de grade Celsius. la vizitic dau de o pasăre. pentru ea e o chestie de rezistență. se servește tacticoasă din mărul înghețat. are răbdare. știe mai bine. până la urmă tot vine primăvara! aștept și eu!

  • Black Facebook Icon
  • Black Instagram Icon

​© 2020 crizoteca