jurnalul din Vietnam - ziua 25

Actualizată în: 10 Ian. 2019


se împinge în mine. îi scarmăn cu putere urechile. se dă pe brazdă. se tolănește lângă mine. stăm de povești. fac poze. ”ar trebui să ai grijă de aparatul acela! este o zonă periculoasă!” îmi transmite o voce din spate în engleză. câinele îl măsoară liniștit. apoi îl ignoră. la fel și eu. ce știe vocea de la înălțimea aceea? aici, jos, lângă bordură, lângă asfalt lucrurile sunt liniștite. câte o roată mai trece pe lângă noi. toate ne ignoră. mai încolo o cerșetoare bătrână își face cheta într-o pungă. tot la nivelul asfaltului. aș paria că mi-ar face o bere dacă aș ruga-o. păzesc intersecția asta de o oră. în spate modernitatea. în față haosul din Cho Lon – cartierul chinezesc. iubesc culoarea, ador confortul. ce aleg? prânzul l-am servit la un restaurant de lux într-o zonă spălată a Saigon-ului. m-a invitat Tuyet. acum masez potaia asta la colț de stradă. ce să fie? ce îmi lipsește mai mult? ipocrizia îmi plesnește prin pori. câinele mă părăsește. dragoste cu sila nu se poate, iar dragostea o întreții cu mâncare. eu mâncare nu am... mă resemnez. îmi continui plimbarea prin cartier. sunt aici de ore bune. la picior. fără adjuvanți. talpă. se întunecă. mai durează 6 kilometri până la hotel. undeva pe drum îmi potolesc foamea cu un calamar mare tras pe o tulpină de trestie de zahăr la grătar cu tot felul de condimente. patimă. îl apuc de tentacule. nu rămâne nimic din el în câteva minute. cei 15 kilometri de azi îmi pun capac. mâine drumul spre casă.

  • Black Facebook Icon
  • Black Instagram Icon

​© 2020 crizoteca