fabrica de cărămidă - 75 de ani de la Ziua Victoriei


Uite, o chestie care mă roade de ceva vreme, azi am trecut iarăși prin zonă doar ca să constat din nou că au demolat în 2019 ultima clădire de la fosta fabrică de cărămizi (a rămas doar Fiat-ul acesta vechi pe platforma din beton) – pe fațadă era o placă comemorativă pentru cei 18.000 de evrei deportați cu trenurile din zona Clujului direct la Auschwitz – 4.000 dintre ei copii sub 13 ani. Autorii – detașații naziști și armata horthistă în vreme de război când țările și oamenii își pierduseră busola. Nu arăt cu degetul spre etnia maghiară, gestul mi s-ar părea stupid, autorii acelor fapte sunt plecați dintre noi de multă vreme, iar în plus de asta, chiar nu cred că e constructiv, dar merită menționat evenimentul petrecut în orașul meu, Cluj-Napoca, la fel cum trebuie menționate faptele noastre, a armatei noastre, de cea română vorbesc, care trebuie să-și care crucea pentru crimele săvârșite în Iași, Transnistria, șamd – tot suflete erau și acelea.


În locul vechii fabrici de cărămidă vor apărea niște blocuri, apartamente care vor găzdui viitorul unor familii și generații noi. Mă îndoiesc că dezvoltatorii au intenția să plaseze placa comemorativă la loc sau să marcheze simbolic locul, nu ar da bine pe fațadă să știe lumea că acolo au fost adunați mii de oameni, familii care au fost trimise direct în camerele de gazare, parcă nu ți-ai lega viitorul de niște crime. Și uite așa, ne mai diluăm un pic trecutul, mai ștergem un pic istoria, nu mult, doar pe ici pe colo, pe unde ne convine și nu deranjează, cele 18.000 de suflete ale unor clujeni dezumanizați și arși nu mai sunt atât de importante acum, la 75 de ani de la Ziua Victoriei.


În schimb savurăm revizionismul ăsta cretin din partea politicienilor, naționalismul acesta ce merge bine cu bere și mici, în care Horthy, Antonescu, Mussolini, Hitler și Stalin au fost niște băieți bine intenționați, care au mai greșit câte un pic, doar oameni sunt și ei, iar cele câteva milioane de oameni în plus sau în minus fac parte din statistica istoriei. Încep să apară statui, bulevarde, piețe care să le poarte numele, să-i cinstească și să justifice acțiunile unor politicieni parșivi din prezent care împart bunăstarea europeană în numele virtuților unei etnii sau ale altei națiuni. Și DA, prinde, întotdeauna a prins, balta are pește. Apar hărți vechi ale unor părinți abuzivi care și-au neglijat familia și au fost părăsiți, care caută susținere în nerozia popoarelor. Și culmea e că toți au hărți de arătat, unele mai vechi, altele mai noi. Știm cu toții unde a dus acel drum sau sper că știm, iar acum într-o lume a globalizării, a continentelor, în care valorile democrației sunt călcate în picioare în cea mai mare parte a lumii, când despotismul prosperă, când Securitatea, STASI și KGB-ul ar putea lua notițe din China, noi împărțim Ardealul la TV și pe net în conferințe de presă, în loc să ne adunăm în jurul valorilor comune. Și DA, nu trebuie să fim la fel, putem vorbi română, maghiară, sârbă sau germană, ce relevanță are? Diversitatea ajută întotdeauna atât timp cât nu ești obtuz și rău intenționat, chiar nu văd de ce ar trebui să fim toți copy-paste, aceeași limbă, aceeași religie sau orientare sexuală. Cât timp nu faci rău nimănui ce relevanță au aceste detalii? Trăim într-o țară în care fiecare individ are dreptul să-și urmeze visul sau cel puțin sper asta. Căutăm răul de urâtul binelui?


Prin 2009-2010 bunicul Gavrilă mi-a arătat o casă de pe stradă și mi-a zis: „Aici era o gospodărie mare când eram eu copil, ne dădea doamna pâine cu untură de gâscă când ne jucam la ei în curte, erau evrei. Era foarte bună, noi nu aveam gâște, doar porci și ei din aia nu mâncau.” Pe urmă mi-a spus că în ‘44 i-au adunat pe toți și i-au trimis în lagăr. Am mâncat și eu untură de gâscă în copilărie, dar nu am asociat-o cu Holocaustul, așa cum a făcut-o el. Generația lui s-a dus, printre ei mai erau care păstrau istoria acelor timpuri vie. Noi, în schimb, îngropăm ultimele dovezi ale istoriei de dragul unui apartament în rate pe 20-30 de ani. Doamne ajută!

  • Black Facebook Icon
  • Black Instagram Icon

​© 2020 crizoteca