dl. Grumăzescu

Actualizată în: 9 Ian. 2019


”ai auzit de dl. Grumăzescu?” l-am întrerupt din monologul său. nu-i verificam cultura generală, ci mai degrabă originile ieșiene prezentate cu atâta mândrie. se oprește din șirul neîntrerupt de cuvinte și fraze. se uită atent la mine ”știi că a murit?” mă interpelează el. ”da, am auzit?” ”l-ai cunoscut?” ”doar pentru câteva ore, memorabile aș adăuga!” ”da, ce om! dacă ar fi toți ieșienii la fel de pasionali ca dumnealui...” tace. își revine, alungă momentul, se întoarce la povestea lui tehnică cu iz de vânzări. îi mai ascult graiul o bucată de timp pe sfârșit de zi în Cetatea Albei, cu gândul la întâlnirea maestrului de acum 11-12 ani.

* * *

au trecut 3 zile. altă locație, alte ședințe, povești, procese, proceduri, tavane albe, soluții vehiculate, probleme nerezolvate, grupuri de lucru, perspective sumbre, variante propuse, nemulțumiri, gânduri pozitive, propuneri realizabile și... ”băi, eu am făcut școala la Iași!” zice comeseanul mai în vârstă decât mine. până acum mă captivase cu discursul său, reducea totul la simplu fără să se piardă în detalii insignifiante. ”îl cunoașteți pe dl. Grumăzescu?” ”da, l-am cunoscut, un om deosebit, chiar m-a ajutat la un moment dat cu un sfat!” asta este tot despre maestru, omul revine la subiectul inițial, captivând din nou audiența. mă retrag în paharul meu de vin și îmi port pașii înspre grupul vesel de pe ringul de dans.

* * *

la micul dejun mă privește nemulțumită, are coatele proptite în fața de masă, își apropie tacâmurile într-un fel de pavăză sub forma unui X, iar inelul de logodnă îmi aruncă reflexii divine pe retină. ochii îi licăresc puternic. mi-a luat chiar puțin să o scot din sărite. îmi place mai mult așa, are tonus, viață, culoare. cred că oscilează între epitetele porc, misogin și nesimțit. totuși nu reușește să coboare la nivelul troacei, nu ar da bine să o vadă lumea așa la conferință. eu mă complac cu titulatura de nesimțit și aștept replica acidă, care nu mai vine. ”ai un nume?” marșez eu în continuare. ”da, am!” ”mi-l spui și mie?” nu, îmi transmite ființa ei prin toți porii. ”dar tu? ai un nume?” ”da, desigur, Grumăzescu!” îi răspund cu hotărâre. ”aseară parcă te chema altfel!” ”foarte posibil, dar azi mă cheamă Grumăzescu!” și o las pe ea și toate prietenele ei la procesul etapei.

* * *

după câteva minute am oprit mașina la liziera pădurii și îmi beau cafeaua. ascult liniștea, vântul, păsările și meditez la experiența mea cu dl. Grumăzescu. scurtă, veselă, pasională, plină de umor și vorbe frumoase. așa ar trebui trăită și dânsa, la viață mă gândesc, cel puțin cu asta am rămas eu după acea întâlnire. să ai un drum bun maestre, oriunde ai fi!

  • Black Facebook Icon
  • Black Instagram Icon

​© 2020 crizoteca