colț de stradă


nu pare mare brânză la colțul acesta de stradă muzica care mă inundă din boxa portabilă aflată la o distanță de 10 metri de intersecție. oarecum pare natural, camuflează zgomotul mașinilor care trec prin fața mea. boxa este a sârbilor, ei par a fi sufletul acestei mici petreceri din fața hotelului. restul națiilor sunt doar voci englezești cu diverse accente naționale. un bou de la semafor bagă piciorul până în capăt și țeava de eșapament ne bruiază pe toți. din spatele lui apare un altul, tot cu picior de plumb și tot blocat pe accelerație. dacă își doreau atenție este în van, sportivii aceștia își ciocnesc berile și își împărtășesc poveștile lor neprețuite fără întrerupere. fete și băieți din "n" nații care mâine se vor confrunta pe terenul de handbal. până atunci zâmbesc, glumesc și râd... probabil iubesc viața și oamenii mai mult decât bariera lingvistică și diferențele dintre ei. poate e felul meu optimist de a vedea lucrurile, dar chiar cred că viața ar putea fi mai mult despre iubire și viitor, decât despre morți și trecut. aici, la colțul acesta de stradă, am găsit doar un mic exemplu... cu siguranță mai sunt și altele. până una alta mai ascult un rap sârbesc... :) - în Baia Mare

  • Black Facebook Icon
  • Black Instagram Icon

​© 2020 crizoteca