coada



Merele sunt la ofertă – 2,59 lei. Așa informează panoul din fața mea. „Cele mai bune oferte le găsiți la raft!” avertizează același panou. Este ora 11.00! Foamea a apăsat frâna, tot ea m-a pus să parchez în fața singurului loc de parcare din fața supermarketului sătesc, blocând astfel stivuitorul folosit la descărcarea paleților de marfă. Din spatele meu, de vis-a-vis de undeva, se aude un nechezat puternic. La intrare mă întâmpină o coadă de seniori sfătoși, care mai de care, care-l întrețineau pe vânzătorul cvadragenar. Cu o mână apuc o pungă de grisine cu chimen, iar cealaltă se agață de un recipient cu chefir, după care mă așez la rând. Sunt al patrulea, în lateralul meu fiind vitrina cu produse din carne și vânzătorul amintit care toacă de zor.

- Vaci mai ai? întreabă sexagenarul pe septuagenar.

- Trei și un cal!

- Lapte le mai dai? Cu cât îl dai?

- Da’ cine le dă? se zburlește septuagenarul.

De pe coridor apare colega vânzătorului și începe să scaneze produsele primului client, domnul septuagenar.

- Vaci mai ai? întreabă sexagenarul pe octogenarul din fața sa, care, după ce tușise, se ștergea cu o batistă mototolită păstrată în buzunarul stâng al hainei.

- Nu mai! Numa’ găini, atât! Mă mișc greu, și își bagă batista la loc în buzunar. Mă Ioane, hai cu punga aia, că mi-o venit rândul! strigă el la vânzătorul ce trebăluia în spatele vitrinei.

- Vin amu! Ai răbdare!

- Da’ femeia ce-ți face? continuă sexagenarul.

- Nu-i bine, îi la pat.

- Da’ se ridică?

- Așa ni, nu prea, nu-i bine. Io îi gătesc.

În magazin intră un nonagenar însoțit de nepotul trigenar ce-și parcase BMW-ul în dreptul ușii de la intrarea în supermarket.

- Hai bunule! Îs grăbit, îl repezise tânărul pe bunicul ce se luase la povești cu seniorii de la coadă. De ce ai nevoie?

- Vaci mai ai? se băgă peste tânăr sexagenarul din fața mea.

- Apăi, nu mai! Copiii aeștia au la fermă câteva, da’ io nu! și pleacă pe coridor după nepot.

Ion aduce carnea tocată, vânzătoarea face un total, octogenarul își linge tacticos degetele și numără bancnotele scoase din buzunarul pantalonului.

Gașca de la rând se sparge și ieșim pe rând din magazin. Totul este învăluit de ceața deasă ce persistă de dimineață. Calul necheză din nou de peste drum. Acum îl văd, este înfofolit bine, i-au pus o pătură groasă și lungă pe spate făcută din diverse petice textile de culoare roșie și galbenă. În jurul lui și al atelajului sunt vreo trei tricicluri cu motor electric, unul având bena încărcată cu doi saci de rafie. Peste drum alți seniori butonează bancomatul de la CEC, iar în fața Oficiului Poștal, situat mai în jos pe stradă, sunt vreo zece femei îmbrăcate în negru. Vis-a-vis parchează microbuzul de la Câmpia. Nu merge mai departe, este capăt de linie, coboară toată lumea.

- Da’ und’ te duci? o oprește sexagenarul pe una dintre femeile care acum câteva secunde era în fața Oficiului Poștal.

- La cimitir merem toate, răspunse aceasta grăbită.

- Da’ cin’ s-o mai dus?

- Vasilica a Florii!

- Da’ ea nu era bolnavă, sau?

Femeia dă din umeri, semn că nu știa prea multe detalii.

- Auzi, vaci mai ai?

  • Black Facebook Icon
  • Black Instagram Icon

​© 2020 crizoteca