aeroport


Să ajung la avion nu este niciodată simplu. Mereu am emoții. De fiecare dată mă minunez când reușesc să urc treptele scării mobile parcate în lateralul avionului. Totuși, astăzi parcă totul a fost mai simplu. Am avut parte de un trafic aproape inexistent, de parcarea ”brici” vis-a-vis de aeroport, de controlul de securitate rapid al băieților cu ochi albaștri, de salonul lounge cu muzică în surdină și cafea bună... astăzi este 1 Mai. Astăzi este prima zi de vacanță. Inițial mă gândisem la 3, care este o cifră magică, o cifră perfectă, fiind un simbol în religia creștină, dar și în ezoterism... trebuie știut, eu prefer multipli de 3 când vorbim despre vacanțe. Eii... de data aceasta trebuie să mă mulțumesc cu numărul prim 5. Este ok și așa, sunt zile date, nu sunt luate.


Dar să revin, ultima coadă, îmbarcarea... o voce iese din rând pe 2 tocuri gălăgioase. Se oprește bombănind în fața unui cadru metalic cu descrierea 40 x 30 x 20 cm. După ce își scutură bijuteriile și își opintește masa corporală suplimentară în blugii mulați și acoperiți parțial de parpalacul din piele înfundă geanta acolo, o apasă pentru început cu mâinile, iar apoi cu genunchiul. Din păcate volumul bagajului nu vrea nicidecum să se conformeze dimensiunilor descrise mai sus... și atunci încep replicile ”este din cauza cizmelor, nu trebuia să le iau”, ”românii nu se ajută între ei”, ”de unde atâta răutate?”, ”am venit să-mi văd mătușa bolnavă” și altele. Trec de poartă în momentul în care i se explică regulile general valabile pentru toți pasagerii cu bagaj de mână. Autobuzul ne lasă în fața treptelor, stau la rând, fac o poza când ajung sus, salut stewardesele de la intrare, îmi găsesc locul și aștept decolarea...


Vocea ”dublei măsuri” apare din nou undeva în spate pe culoar – ”românii sunt cei mai răi, tot timpul mă pun să plătesc suplimentar!” Cam ăsta ar fi rezumatul acestei nații, ne dorim lideri corecți și luminoși care să ne călăuzească fără prea mult efort din partea noastră, care să respecte regulile pe care noi înșine nu le respectăm, conștient sau inconștient, ne plângem întruna fără să lăcrimăm, ne descurcăm... rezultatul îl știm cu toții.

  • Black Facebook Icon
  • Black Instagram Icon

​© 2020 crizoteca