oaia


- Bă ești bine? Bă ești bine? întreabă domnul care avea telefonul în mână și naviga pe Facebook acum câteva minute. Bă ești bine? și-l pișcă de ureche.


Tânărul nu răspunde. Mișcă un pic, pare a se dezmetici încet. Are un cucui roșu pe frunte, probabil acolo s-a lovit.


- Bă ești bine?


- Mmm... se aude dinspre podea. Ochelarii... unde sunt? mormăie acesta încet.


Nu e singurul care a pupat podeaua autobuzului, sunt vreo 20 grămadă unii peste alții. Pe scurt... drumul județean spre sat, aproximativ ora 18.00, vineri, sfârșit de iarnă, pe înserate, zonă cu viraje, autobuz vechi din Vest peticit pentru a 100 oară și încărcat cu semi-orășeni ce fac naveta la Cluj în timpul săptămânii... ieșire din curbă, oi, o turmă de oi, un cioban ce sare în șanț, câni ce o iau la goană, o frână bruscă, un șofer crispat, o înjurătură puternică, 2 Dumnezei, bosăuri zburând cu viteză prin cabină, pasageri izbiți de scaunele din față, iar alții, ce atârnau ca niște păpuși de teatru de scaune, barele și mânerele de susținere și erau răsfirați înainte pe tot culoarul, zac acum într-o grămadă pe pardoseală.


- I-ai văzut?... Unde sunt?... zice tânărul care este tot mai coerent pe măsură ce se ridică oamenii de pe el, inclusiv domnul ce avea telefonul în mână.


- Dar-ar boala în el de bou! tună șoferul, în vreme ce ridică telefonul domnului și ochelarii tânărului opriți în blocul pedalier al răpciugii ITP-izate. Unde fugi bă? strigă el din ușa după ciobanul ce își mâna în fugă oile pe câmp. Ălea sunt oăile lui Trăienuț! Te găsesc eu boule!


Majoritatea pasagerilor s-a ridicat deja și par a fi scăpat fără răni majore. Doar în capăt un bărbat strigă cu putere de undeva de pe la mijlocul culoarului, unde încerca să se extragă de sub o damă zdravănă ce depășea 100:


- .... oooooi!... Dă-te jos mai repede, că-mi rupi mâna!


Doamna linie, nu mișcă, nu oftează...


- Ia-o de pe mine!... mâna me... mi-o rupt mâna dihania! Luați-o de pe mine, n-am aer!


2 bărbați se chinuiesc cu ea pe culoarul îngust și o trag, ridică, pun la loc pe scaunul din mijloc de pe ultimul rând, de unde a zburat la momentul frânei. Dar uite, își revine și ea...


- Ai... ai... mâna me! se plânge în continuare bărbatul avariat, deși nu e chiar ruptă.


Pasagerii se adună în continuare, atât cei de pe culoar, cât și restul de pe scaune. Începe un lung proces de rearanjare a bosăurilor, cutiilor și ce o mai zburat prin cabină. Șoferul tună în continuare în fața autobuzului, unde zace o oaie, singura victimă. Deschide un compartiment de bagaje și târăște animalul până în dreptul lui, și cu un hop îl bagă înăuntru. E oaia lui Trăienuț, trebuie să se înțeleagă cu el acum. Toată lumea dezbate subiectul și caută vinovații. Ba întunericul, ba drumul, ba asfaltul, ba ciobanul, ba oăile lu Trăienuț, ba...


- Doamna aia mare o f.... tăt meciul! zice un moș de vreo 90 de ani ce stătea pe scaun. I-o luat pe tăți ca la popice!


Izbucnesc cu toții într-un râs dement, mai puțin vinovata și oaia din compartiment. Treaba e clară, oaia e moartă, iar doamna nu-și poate justifica kilogramele. Șoferul și ciobanul sunt oameni, nu intră în discuție.

  • Black Facebook Icon
  • Black Instagram Icon

​© 2020 crizoteca