casa

Actualizată în: 22 Ian. 2019


”tu ești Pictoru’?”

”nu! îți par a artist?” spune adultul răzând.

”apăi?... nu ești, bag seama, de râzi cu atâta poftă.”

”da', ai auzit de el? de la accident zic.”

”nu! da' tu?”

”știi că și-o rupt tăt? da tăt! bazin, picior, coaste, mână, tăt! știai?”

”nu!”

”păi, nu ți-o fost zisă ăștia de la bufet?”

”nu!”

”vreo 60 de zile l-o ținut legat în pat, l-o șters la cur și spălat asistentele!”

”no, nu mai spune?! asta da grozăvie!”

”da! s-o dus prin acoperiș ca bolovanu’!”


bătrânul face un pas înapoi și își așază straița între picioare, continuând să-și măsoare interlocutorul.


”da' tu ce faci pe aci? nu te-am mai văzut prin sat.”

”apăi, uite! mă tăt uit la casa asta de vânzare.”

”îi faină curtea. curtea și pomii, da’ casa tre’ să o dai jos. mă înțelegi? tu ești tânăr și păi nu i sta tătă viața într-o cârpeală. nu te superi, că îți zic?”

”nu bunicule, mă gândeam să o fac de nouă, să mă țină până mă îngroapă ăștia!”

”no, da’ ai ceva?”

”nu, n-am nimic bunicule, doar nevastă, copii și rate la bancă! atât!”

”lasă copile! auzi aci, ai venit gol și liber, pleci cu datorii și dacă ai ghinion, te conduce la groapă fariseul!”

”care fariseu?”

”popă ăsta al nostru. o mai fo’ unu’, da’ s-o agățat, că l-o lăsat femeia. ăla era cumsecade. ăsta, fariseul, când mă cată pe acasă, las poarta deschisă după el, să plece și păcatele cu el. nu vreu să mi le lese mie prin curte!”

”apăi, oameni `or fi și ăștia bunicule. greșesc și ei, greșim și noi!”

”mda!” și plescăie în gol... încearcă să-și alunge gândurile negre... încet i se luminează fața.

”da' auzi? o iei?”

”ce anume?”

”păi, casa! o iei?”

”eu așa vreu” m-am înțeles cu omu’, da' aștept să văd ce zice femeia lui și fata! tu ce zici? să o iau?”

”ia-o copile! domnia de la oraș s-a termina cât de devreme și tăt pământul te-a hrăni! betoanele ălea nu vă oferă nimic. atât aveți acolo, betoane și mașini! aci ai de tăte, apă, asfalt, curentu’ ți-i pe casă! pământu’ tre’ săpat și udat! apă ai, și tinerețe la fel!”


adultul nu mai ignoră telefonul, care sună cu insistență de câteva minute în buzunarul paltonului. vede numărul, bombăne, salută bătrânul cu mâna și se îndreaptă spre mașină.

”alo! da! spuneți vă rog! m-ați sunat!”

”bună ziua! am preluat dosarul dumneavoastră de la colegul meu. vă sun de la agenția imobiliară.”

”da, știu. spuneți vă rog! sunt aici la casă!”

”vă sfătuiesc să nu faceți achiziția. să nu le dați avansul.”

”de ce? are probleme cu actele?”

”nu, actele sunt ok!”

”mie îmi place aici. este liniște, nu circulă mașinile prin sat, aud pârăul, mai latră câte un câine, am asfalt până la proprietate.”

”vă înțeleg, dar vă atrag atenția că dumneavoastră faceți o investiție imobiliară. nu vă puteți permite emoții de moment. câini și apă sunt și mai aproape de oraș! veniți, vă rog, pe la birou să vă prezint și alte proprietăți. am discutat și cu soția dumneavoastră!”

”am înțeles... vorbesc cu ea și trecem mâine pe la dumneavoastră! la revedere!”

”la revedere!”


ochii adultului urmăresc în depărtare silueta bunicului ce își leagănă straița și bătrânețea până ce intră într-o curte fără farisei, păcate și rate la bancă.

  • Black Facebook Icon
  • Black Instagram Icon

​© 2020 crizoteca